Editoriale

Traversam o perioada oarecum confuza a pietei locale. Dupa scaderea de la finalul lunii trecute acum am intrat in perioada datelor exdividend. Inregistram scaderi pe care am putea sa le numim, cu ghilimele de rigoare, false intrucat sunt doar corectii ale trecerii in perioada in care actiunile nu mai sunt purtatoare de dividende.

Am avut din nou o saptamana apatica. Indicii BVB si-au continuat evolutia descendenta, insa, din fericire, a incetinit viteza. In acelasi timp cu reducerea ritmului de scadere a preturilor actiunilor, lichiditatea a ajuns la cote alarmant de mici. Randamentele de peste 10% la companiile din indicele BET nu mai sunt atractive in contextul incertitudinilor si parca toti cei prezenti pe piata de capital au cazut de acord sa stea in asteptare.

Anul trecut a fost unul atipic pentru bursa de la Bucuresti in ceea ce priveste dividendele. Chiar daca investitorii romani sunt obisnuiti cu dividendele mari, cele din 2017 au iesit din tipare, dupa ce Statul a cerut mai intai 90% din profitul companiilor din subordine, apoi o parte din profitul reportat. Asta a adus, bineinteles, castiguri mari actionarilor, dar si ajustari ale preturilor din piata, concretizate in final intr-o performanta modesta pentru indicele BET.

Evolutia pietei locale de capital este prezumat a fi reprezentanta de evolutia indicelui BET – considerat ca indicele cel mai reprezentativ al pietei, fiind si cel mai vechi indice al bursei romanesti. BET a atins in aceasta saptamana maximul ultimilor 10 ani, depasind nivelul psihologic de 9.000 de puncte. Acesta performanta vine dupa o crestere de circa 16% in acest an, crestere care a plasat piata romaneasca pe prima pozitie in primul trimestru in Uniunea Europeana. Sigur, la o analiza mai atenta, vedem ca exista si indici ai BVB care au stagnat ( indicele fondurilor de investitii BET-FI) sau care au evolutii mai modeste (indicele generalist BET-BK care a crescut cu 7%).

Acum 10 ani “toata lumea avea 100.000 de euro”. Am tot auzit aceasta expresie si am incercat sa o inteleg. Suta de mii de euro, in buzunarele tuturor, era de fapt o iluzie data de boom-ul imobiliar si creditarea nesabuita. Pe langa cei care chiar detineau acest capital, obtinerea unui credit bancar de 100.000 de euro era un aspect ce tinea mai mult de dorinta fiecaruia. Pana si pretul unei garsoniere in Bucuresti se apropia de acest nivel ceea ce inseamna ca cei care aveau un apartament de 2 sau 3 camere, putea relativ usor sa intre in posesia unei astfel de sume.