Editoriale

La final de an, din nou, vor fi alegeri pentru Consiliul de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti. Ca de obicei vom afla noi idei pentru dezvoltarea bursei, noi programe, noi viziuni... Pentru a cata oara vom constata ca ceea ce s-a propus/promis nu s-a realizat decat intr-o oarecare masura, din varii motive. Si evident vom afla cum noile propuneri vor recupera decalaje, vor creste lichiditatea si vor rezolva multe din tarele bursei romanesti.

Dupa ce saptamana trecuta am scris despre spread-ul intre cererea si oferta de actiuni din piata, in aceasta saptamana a venit o stire care aduce in discutie un alt tip de spread. Cel dintre asteptarile antreprenorilor ale caror firme ar putea ajunge la cota Bursei si pretul pe care investitorii sunt dispusi sa il plateasca pentru actiunile acelor firme.

Lichiditatea extrem de subtire a bursei in acest an a adus din nou in discutie costurile mari pe care le presupune tranzactionarea actiunilor. Privirile sunt indreptate insa, si de aceasta data, catre partea vizibila a iceberg-ului, si nu catre restul de 90% pe care, desi toata lumea stie ca este acolo, majoritatea il ignora.

Mai avem putin peste doua luni din acest an, iar indicii bursieri par nehotarati. In ultimele doua luni, BET, BET Plus, BET-FI si BET-XT au pendulat intre tertoriul pozitiv si cel negativ la nivelul acestui an. In momentul de fata, premisele par a fi sceptice. FED tine pietele bursiere sub spaima cresterii dobanzii, evolutia economiei chineze este o amenitare care determina o aversiune tot mai mare pentru instrumentele financiare mai riscante (actiunile), acesti factori contribuind la o migrare a capitalului catre zone mai confortabile (bonduri si alte instrumente cu venit fix).

E nevoie de o solutie radicala pentru a incuraja ceea ce in societatile civilizate reprezinta cheia succesului pe termen lung: economisirea, acumularea de capital. Iar pentru o astfel de solutie nu trebuie decat sa privim peste gard, la cateva dintre acele societati civilizate. Probabil cele mai civilizate dintre ele, Statele Unite si Marea Britanie. Ambele au programe prin care cetatenii sunt incurajati sa aiba o atitudine responsabila si sa-si construiasca singuri bunastarea pe termen lung.